• hrana vie este cea mai buna pentru orice specie de peste, va recomand tubifex, larvele de artemia, purici de balta (Daphnia) si cele mai bune sunt larvele tantarului chironomidae care contin foarte multa hemoglobina si vor intensifica culorile pestilor (in special culoarea rosu).
• hrana congelata pe care o cumparati din petshop sub forma de cubulete inghetate, iarasi e foarte buna. Va recomand tubifex, artemia si chironomidae, au aceleasi proprietati ca si cea vie insa mare atentie la termenul de valabilitate. Hrana congelata nu isi pastreaza proprietatile mai mult de 3-4 luni, dupa acea perioada ar fi bine sa nu mai hraniti pestii altfel riscati sa se imbolnaveasca.
• hrana deshidratata este si ea buna, dar este mai slab calitativa decat cea vie sau congelata si o puteti oferi pestilor doar in lipsa celor mentionate mai sus. Cea mai comuna fiind puricele de balta.
• hrana sub forma de fulgi contine foarte multe vitamine pentru ca este facuta in laborator dupa o anumita reteta speciala, insa nu o recomand singura ci mai mult in combinatie cu cele mentionate mai sus. Fulgii sunt buni pentru puiet sau pestii mici gen zebre, neoni. Nu o recomand pentru pesti mari cum ar fi carasi care au o gura mare si inghit si mult aer care in timp ii constipa si vor muri, carasi sunt pesti care scurma fundul acvariului asa ca cel mai bine e sa le dati hrana care se scufunda repede – pelete.
• peletele sunt cea mai buna hrana deshidratata din punctul meu de vedere. Se scufunda repede si toti pestii le vad, sunt facute in laborator si sunt o hrana completa, dar ca si la fulgi nu recomand hranirea pestilor numai cu pelete ci in combinatie cu hrana vie sau congelata.
• alegele nu trebuie sa lipseasca din dieta pestilor, daca aveti in acvariu pestii le vor tine sub control, daca nu, exista pelete pe baza de alge pe care vi le recomand, tineti minte ca majoritatea pestilor sunt omnivori.
• mazarea este foarte buna pesntru pestii omnivori, asa ca o data la 2-3 zile e bine sa le oferiti mazare fiarta, decojita si zdrobita, pestii o vor consuma cu placere,aceasta ii ajuta la digestie.
• ocazional mai puteti oferi pestiilor rame rosii subtiri pe care trebuie sa le lasati cateva ore pe un servetel sa elimine excrementele, apoi le oferiti pestilor. Mai puteti cumpara de la un crescator de insecte diferiti gandaci sau musculite de otet (Drosophila melanogaster), nu va recomand sa le oferiti pestilor gandaci sau muste prinse din natura.
• in ultimi ani am vazut ca exista din ce in ce mai multe sortimente de hrana, unele chiar specializate pentru fiecare specie de peste, asa ca cel mai bine ar fi sa va documentati despre specia voastra si daca exista hrana specializata sa le oferiti cea mai buna calitate.
• puii se vor hrani cu infuzii de parameci, euglene verzi si galbenus de ou fiert zdrobit.

Pestii se hranesc de 2 ori pe zi (dimineata si seara) cu o cantitate pe care acestia sa o consume in 2 minute, excesul de hrana va strica echilibrul apei.

Pestii vor scurma constant fundul acvariului in cautare de hrana, asa ca trebuie sa aveti un substrat de minim 5-7 cm in care plantele naturale sa se infiga bine altfel pestii le vor scoate si le vor omora.

Cel mai bine e sa diversificati cat mai mult dieta pestilor, astfel ei vor fi vioi si sanatosi si vor trai foarte mult.

Desi pare o problema banala, multi fac greseala de a supra-hrani pestii din prea multa dragoste sau din lipsa de informatie. Majoritatea pestilor de acvariu au un stomac mic, insa un metabolism rapid. Ei se vor hrani de 2 ori pe zi cand sunt cel mai activi: dimineata si seara (pestii nu dorm), de preferat in jurul aceleiasi ore pentru a le forma un ciclu de hrana, astfel ii veti dresa si ei vor veni cu placere la suprafata apei stiind ca e “ora mesei”.

Care este cantitatea optima de hrana pentru pestii de acvariu?

Va recomand sa le oferiti o cantitate mica pe care sa o consume in maxim 2 minute. Daca ati pus prea putina si vedeti ca pestii sunt inca agitati, mai dati-le putin. Daca dupa ce au consumat tot nu mai sunt interesati de hrana si pleaca de la suprafata apei inseamna ca sunt satui si nu mai trebuie sa le dati.

Sa nu faceti greseala de a le pune hrana direct cu borcanul pentru ca o sa cada o cantitate mult mai mare decat va doriti. Luati hrana cu varful degetelor, desigur dupa ce v-ati spalat pe maini pentru ca pestii sunt sensibili.

Cantitatea de hrana in exces va strica apa si va incuraja formarea de alge si bacterii, apa o sa fie murdara si o sa aibe un miros neplacut. Un acvariu neingrijit nu mai este un izvor de relaxare si pesti se vor imbolnavi in scurt timp. Trebuie sa pastram acvariul curat oferindu-le cantitatea optima de hrana.

Pe piata exista testere ale calitatii apei cat si a valorilor de pH si dGH pe care va recomand sa le folositi o data pe luna sau dupa fiecare schimb de apa.
Dupa ce am inteles importanta bacteriilor si a echilibrului in acvariu hai sa vedem cum facem un schimb de apa:
•    Cu 2 zile inainte o sa punem apa la decantat in bidoane mari fara dop sau in galeti de plastic. Va recomand sa schimbati 30% din volumul total de apa sau 50% daca ati avut probleme cu apa. Decantarea apei permite evaporarea clorului folosit la dezinfectare, insa astazi exista substante care fac asta in maxim 10 min, eu va recomand ambele variante. Sub nici o forma sa nu scoateti toata apa, pestii sa ii puneti intr-un borcan, sa spalati acvariul si filtrul cu jet de apa si apoi sa puneti totul inapoi pentru ca veti distruge tot echilibrul si pestii vor fi predispusi la boli. Asta este una dintre cele mai fatale greseli pe care o tot intalnesc la incepatori, ba mai mult o aud pe la vanzatorii din petshop-uri care invata clientii care au pentru prima data un peste.
•    Cu ajutorul unui furtun sifonati mizeria acumulata pe fundul acvariului, aveti grija insa la pestisorii mici care vin curiosi sa vada ce faceti si care pot fi trasi de curent. Va recomand peste gura furtunului sa puneti o plasa cu ochiuri mici care va preveni acest lucru.
•    Dupa ce ati scos 30% adaugati apa decantata care trebuie sa aibe aceeasi temperatura, diferente mari intre temperatura acvariului si temperatura apei decantate poate sa ucida pestii mai sensibili. Apa nu se toarna cu galeata in acvariu, cu ajutorul aceluiasi furtun punem apa inapoi in acvariu.
•    Cand am terminat ii facem un test sa verificam valorile.

Sursa foto 1, 2.

Intrebarea e? Voi ati inota cu acesti pesti?

Cei de la Centrul mMuzeal Ecoturistic Delta Dunarii vin cu o surpriza foarte placuta si au amenajat in interiorul centrului muzeal un Cinema 3D.

Pentru ca e criza langa minunatele proiectii Deap Sea sau Galapagos vor putea fi vizionate si filme de actualitate precum Resident Evil sau Alice in tara minunilor.

Asadar din data de 8 aprilie la Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunarii din cadrul Institutului de Cercetarii Eco-Muzeale Tulcea, se vor putea vizona filme in format 3D.

Programul la care puteti viziona minunatele filme este mai jos:

MARTI – DUMINICA:

10:00 – 16:00 – filme de scurt metras (aprox. 10 min.) si filme documentare (aprox. 40 de min.) – pretul este intre 5 si 10 lei
17:00 – 22:00 – filme de lung metraj (peste o ora jumatate) – pretul este de 15 lei

SAMBATA – DUMINICA:

10:00 – 15:00 – filme de scurt metras (aprox. 10 min.) si filme documentare (aprox. 40 de min.) – pretul este intre 5 si 10 lei
15:00 –17:00 – filme articstice animate pentru cipii si parintii – preul este de 10 lei
17:00 – 22:00 – filme de lung metraj (peste o ora jumatate) – pretul este de 15 lei

De asemenea daca exista grupuri organizate, adica minim 15 si maxim 28 de persoane se poate alege filmul care se doreste vizionat pe baaz programariilor efectuate cu minim doua zile inainte.

Cei ce doresc informatii suplimetare o pot face la:

Centru Muzeal Ecoturistic Delta Dunarii – Tulcea
tel. 0340105652, 0240515866.

Felicitari pentru initiativa si la cat mai multe minute bune vizionate din adancul apelor.

Familia melcilor de acvariu sau Ampullariidae cuprinde melci obisnuiti de apa dulce din multe zone tropicale ale lumii, dintre care unele specii si-au facut loc in comertul acvariofil, devenind astfel animale de casa foarte populare. La succesul lor in aceasta privinta contribuie in mare masura aspectul lor atractiv si dimensiunea relativ mare (5-10 cm/2-6 inch, in functie de specie). Totusi, in ciuda popularitatii lor, exista inca multe conceptii gresite despre acesti asa-zisi melci misteriosi. De exemplu, majoritatea cartilor populare de acvariu numesc acesti melci Ampullaria Gigas sau Ampullaria Cuprina, dar in literatura de specialitate aceste denumiri sunt de ani de zile gresite si invechite. Din punct de vedere istoric, aceste probleme legate de denumiri sunt usor de inteles deoarece multe lucrari ale autorilor din secolele 17 si 18 care au descris acesti melci sunt necunoscute in literatura acvariofila.

Sub nomenclatura general acceptata familia melcilor de acvariu (Ampullariidae) se imparte in cateva genuri. Asolene, Felipponea, Marisa si Pomacea sunt genurile Lumii Noi (America de Sud, America Centrala, Indiile de Vest si sudul Statelor Unite), in timp ce genurile Afropomus, Lanistes si Saulea se gasesc in Africa. Genul Pila este nativ atat in Africa cat si in Asia.

In privinta separarii sexelor la melcii de acvariu exista de asemenea unele conceptii gresite. Contrar gandirii comune, nu toti melcii sunt hermafroditi, melcii de acvariu fiind un exemplu in aceasta privinta, printre multi altii. Aceasta informatie este importanta pentru cei care vor sa inmulteasca acesti melci sau sa previna reproducerea lor. Din pacate, determinarea sexului doar pe baza aspectului fizic este dificila la majoritatea speciilor de melci, in afara cazului in care se imperecheaza sau daca femela depune oua. Melcii de acvariu sunt prezenti intr-o gama larga de ecosisteme de la mlastini, rigole si iazuri pana la lacuri si rauri.

Majoritatea speciilor prefera apele linistite celor repezi si doar cateva specii s-au adaptat raurilor cu curent puternic. Combinatia plamani/branhii la melcii de acvariu reflecta adaptarea lor la habitate cu ape sarace in oxigen. Acesta este adesea cazul mlastinilor si apelor superficiale. Fara plaman, melcii ar depinde complet de branhii, ceea ce le-ar reduce abilitatea de a supravietui. Un alt avantaj al respirarii aerului in combinatie cu un opercul este capacitatea de a supravietui perioadelor de seceta care apar adesea in aceste habitate in timpul sezonului uscat. In aceste cazuri melcii se ingroapa singuri in substrat si hiberneaza cu cochilia bine inchisa.

Cand imprejurarile le permit, melcii sunt activi in timpul anilor fara seceta si frig si nu hiberneaza. Pe langa protectia impotriva secetei, operculul protejeaza melcii si impotriva predatorilor.

Multe specii, mai ales cele din genul sud-american Pomacea, au o alta particularitate anatomica remarcabila: un sifon respirator. Acest organ, format de un pliu al cavitatii la stanga gatului nu prea este vizibil daca nu este folosit. Din cand in cand melcul are nevoie sa-si improspateze aerul din plaman, si atunci muschii acestui pliu se contracta, iar pliul se transforma intr-o structura flexibila tubulara (sifonul), care permite melcului sa respire aer cand este scufundat. Daca stau scufundati, melcii de acvariu au un mare avantaj pentru ca sunt foarte vulnerabili la pasarile mancatoare de oua.

O alta caracteristica, chiar mai remarcabila a melcilor de acvariu o reprezinta oule aeriene. La timpul potrivit, femela paraseste apa pentru a depozita oule pe un tufis de vegetatie care iese din apa, pe un trunchi, o stanca sau orice alt obiect dur. Acest comportament, pe cat se stie, exista numai la familia melcilor de acvariu. Totusi, nu toti melcii de acvariu isi depun oule afara din apa, melcii din genul Asolene, Felipponea, Lanistes, Marisa si posibil Afropomus si Saulea depunandu-si-le in apa in mase gelatinoase de oua, pe vegetatia acvatica, pietre sau alte obiecte.

Melcii de acvariu pot fi tinuti intr-un bazin de pesti standard, dar din cauza apetitului mare pentru plante al celor mai multe specii de melci, acestia nu reprezinta o alegere buna pentru toti acvariofilii. Totusi, asa cum s-a mai spus, Pomacea bridgesi este o exceptie si moare de foame fara o cantitate adecvata de hrana, chiar daca este inconjurata de vegetatie acvatica. Din nefericire, multi oameni, chiar si personalul magazinelor de profil, nu sunt constienti de aceste diferente si considera toti melcii daunatori vegetatiei (o alta idee gresita). Melcii de acvariu pot convietui cu majoritatea pestilor fara probleme, dar speciile de melci mancatori de pesti ar trebui evitate. De asemenea, multi pesti incearca sa le ciupeasca tentaculele, dar aceasta nu este o problema pentru ca melcii se adapteaza rapid si isi tin tentaculele sub cochilie. In general se recomanda un volum de 10 litri de apa pentru fiecare melc de marime medie. De asemenea, este necesara acoperirea bazinului pentru a evita escapadele nocturne. Nu ati fi primii care-si gasesc melcii pe covor. Mai este necesara lasarea unui spatiu de cativa cm intre apa si capac pentru a asigura melcilor aer proaspat. Chiar daca au branhii si plaman, ei se vor ineca fara aer. In cazul in care se doreste reproducerea melcilor, este necesar un spatiu de aproximativ 10 cm pentru ca altfel melcii vor avea dificultati in depozitarea oualelor deasupra apei.

Melcii de acvariu nu sunt pretentiosi in aceasta privinta, ei vor supravietui unor conditii aspre mai bine decat majoritatea pestilor. Luati aceleasi precautii ca si in cazul pestilor pentru a mentine calitatea apei la un nivel acceptabil (filtrare, schimbarea regulata a apei etc.). Totusi, deoarece melcii au nevoie de calciu pentru a-si construi casutele, ei au nevoie de ape neutre spre dure (pH 7 sau peste) si este important sa se tina cont de acest lucru. Daca apa este moale (calciu scazut), concentratia de calciu poate fi crescuta adaugand praf de marmura, piatra de var, cochilii sau preparate vandute in magazinele de profil in acest scop.

Melcii de acvariu nu sunt deloc pretentiosi in ceea ce priveste hrana, ei mananca aproape orice pot rupe in bucati si care poate fi introdus in gura. Legume precum castraveti, spanac, morcovi si salata, hrana pe baza de peste, pesti morti, alti melci si oule lor, alge, creveti sunt mancate fara nici un fel de probleme.

Asa cum s-a mai mentionat, Pomacea bridgesi nu mananca vegetatie decat daca este foarte fina sau moarta si poate fi hranita mai bine cu hrana de pesti sub forma de pelete sau cu legume gatite sau spanac din conserva. Atentie cu aceste alimente, pentru a nu polua apa.

Cantitatea de hrana data melcilor ar trebui adaptata nevoilor lor. In practica, aceasta inseamna sa nu se dea mai mult decat pot sa manance inainte ca hrana sa se deprecieze in apa. Teama de supraalimentare nu este necesara, dar ar fi o idee buna sa se restranga catitatea de hrana in bazinele mai mici pentru a evita o productie excesiva de reziduuri. Deoarece melcii de acvariu au cantitati mari de microorganisme in intestine care ii ajuta la digestia hranei, apa se poate incetosa pe masura ce aceste microorganisme sunt eliberate in apa. Acesta lucru nu este daunator in mod direct si poate fi chiar un lucru bun ca sursa de hrana pentru pesti. O filtrare buna si limitarea cantitatii de hrana pot reduce acest fenomen.

Melcii de acvriu sunt animale tropicale, deci temperatura apei ar trebui sa ramana intre 18-28 °C. Activitatea melcilor de acvariu creste odata cu temperatura si sunt aproape inactivi la 18 °C, in timp ce miscarile lor gratioase pot fi observate incepand de la 24°C. Temperatura nu influenteaza numai activitatea, dar este si un factor important care determina viteza ciclului de viata. La temperaturi inalte, ciclul vital (de la nastere la moarte) este redus de la 4 ani (la temperaturi joase) la mai putin de un an, iar rata reproducerii creste odata cu temperatura.

Reproducerea cu succes a melcilor de acvariu depinde de multe lucruri. In primul rand, este nevoie de un mascul si de o femela, si aceasta este prima problema care apare: cum stim daca-i avem pe amandoi? Din pacate, nu este usor sa vedem diferenta fara exercitiu. Pentru a fi siguri, este cel mai bine sa tinem cativa melci impreuna pentru a creste sansele de avea ambele sexe. Apoi, melcii ar trebui sa inceapa imperecherea si producerea de oua. Temperaturi inalte si un belsug de hrana ar trebui sa declanseze acest proces. Tineti seama ca acesta poate dura ceva timp si deci este nevoie de rabdare.
Anotimpurile pot influenta si ele activitatea reproducatoare a melcilor.

Odata ce oule sunt pregatite, femela paraseste apa pe timpul noptii in cautarea unui loc adecvat depozitarii lor. In acvariu, acest loc va fi pe pereti sau pe capac, in timp ce in iazuri poate fi orice obiect aproape de suprafata apei.

Ouale sunt depuse unul dupa altul si atasate intre ele intr-o reteea stransa. Ele sunt moi si au o culoare laptoasa la depunere, dar se intaresc in cateva ore. Culoarea lor definitiva (alba, verde, rozalie spre portocaliu puternic, in functie de specie) apare dupa o zi sau doua.

Ouale ar trebui sa ramana umede, dar nu ude si niciodata acoperite de apa, pentru ca puii de melc s-ar ineca. In general, aceasta nu ar trebui sa fie o problema intr-un bazin cu capac.

Tineti minte ca nu toate speciile de melci de acvariu depun oua aeriene. Obisnuitul Gigant cu coarne (Marisa cornuarietis), de exemplu, depune oua acvatice in retea gelatinoasa. Dupa 2 sau 4 saptamani (in functie de temperatura) micutii melci sunt gata de eclozare. Reteaua gelatinoasa se inchide la culoare si in cele din urma puii isi fac drum afara mancand materia si in cele din urma cad in apa. Pentru ca multi pesti mananca acesti melci micuti, este o idee buna transferarea lor intr-un bazin separat. Este dificila prinderea melcilor mititei fara a-i deteriora, in schimb este destul de usoara transferarea retelei de oua inainte de eclozare: umeziti ouale si suprafata de care sunt atasati si asteptati putin. Apoi incercati sa miscati ouale pe suprafata pana cand se elibereaza si puneti-le pe un obiect plutitor in noul bazin.

O alta metoda este sa asteptati pana cand melcii sunt gata de eclozare si indepartati reteaua fara a mai conta daca se destrama sau nu si puneti-o pe un obiect plutitor, sau chiar spalati melcutii de masa gelatinoasa tinandu-i in apa si rostogolindu-i intre degete. Prin aceasta metoda se obtine un numar mare de pui sanatosi, daca este efectuata cu grija.

In timpul primelor zile dupa eclozare puii de melc se hranesc cu alge moi, reziduuri sau ramasite de hrana. Acestea sunt intotdeauna prezente intr-un bazin stabil, dar pot lipsi dintr-un bazin nou, deci pregatiti bazinul pentru melci cu cel putin 2 saptamani inainte ca melcii sa eclozeze, sau hraniti-i cu hrana de pesti fina.

Dupa una sau doua saptamani, micii melci sunt capabili sa se hraneasca la fel ca parintii lor.

Pomacea Bridgesi

Melcul Pomacea Bridgesi sau melcul-mar din familia Ampullariidae, care provine din regiunea Bolivia, poate ajunge la dimensiunea de 5 cm, traind intr-o temperatura de 18-28 °C, este erbivor, astfel incat poate distruge un acvariu bine plantat, dar, spre norocul acvaristilor, cel mai adesea se hraneste cu alge, plante putrezite si in primul rand cu mancare pentru pesti, dar pot fi si pesti morti. Melcul-mar este diferit de melcii care apar in mod nedorit in acvarii, din mai multe puncte de vedere. El traieste in mediul sau natural doar in zone cu clima calda tot timpul anului, zone tropicale, deci nu poate fi introdus din greseala in acvariu. Este mai putin prolific, astfel ca rar poate sa devina o problema inmultirea sa exagerata. Efectele prezentei in acvariu a melcului-mar sunt pozitive nu numai in privinta aspectului placut pe care il are, ci si datorita faptului ca acesta consuma resturile de hrana ce raman pestilor, pastrand curatenia acvariului.

Pentru reproducere este nevoie de doua exemplare mature de sexe diferite. Deoarece melcii isi vor depune ouale in afara apei, este necesar sa se lase o zona de 10-15 cm deasupra nivelului apei. Ouale au un diametru variabil, in jur de 2-3 mm. Uneori ouale de la suprafata se usuca, ceea ce compromite sansele de a mai obtine pui din ele. Ouale trebuie mentinute umede, dar nu sub apa, deoarece puii s-ar ineca. Puii ies dupa 2-4 saptamani, iar dupa 2-4 luni ating un diametru de aproximativ 2-3 cm, fiind gata sa se reproduca.

Helisoma Nigricans

Este o specie de melci care isi au originea in Brazilia. Are o forma aproape perfect circulara, iar diametrul abia atinge 1,8 cm. Are culoarea rosie-maro si este foarte sensibil la temperaturi sub 20 °C, cand de obicei moare. O specie foarte asemanatoare, intalnita si in Europa este Planorbis corneus. Este absolut inofensiv, dar nu va trai la un pH mai mare de 7.

Melanoides Tuberculata

Este cel mai comun melc ce exista in acvariile noastre. Se gaseste din Egipt pana in India si are nevoie de o temperatura peste 20 °C. Nu poate trai fara minerale deoarece are nevoie de sare pentru a-si construi cochilia. Se hraneste cu alge si resturi de mancare, ceea ce-l face un excelent “sanitar” al acvariului. Este un melc nocturn, ziua stand ascuns in substratul din acvariu. Niciodata nu ne putem da seama de adevarata populatie care exista la noi in acvariu decat daca stingem lumina si o aprindem dupa 2-3 ore de intuneric. In scurt timp, populatia creste foarte mult si da impresia ca substratul se misca datorita miscarilor lor. Acesta este un avantaj pentru plante pentru ca le aereaza radacinile. Singurul lor dezavantaj este ca patrund peste tot, chiar si in filtru. cateodata se vad zeci de astfel de melci la suprafata apei, ceea ce este un semn de proasta calitate a apei.

Originar din America de Sud. Il putem gasii in fluvii sau sau rauri mari precum: Amazon, Orinoco, Essequibo, Oyapock.

Conditii din habitatul nativ: PH intre 6.0 – 8.0 si dH 4-14. Temperaturi:24° -30°C.
Majoritatea scalarilor care se găsesc în România provin din surse artificiale (sunt nascuți și crescuți în acvarii).

Scalarul poate ajunge la o dimensii de 15-20 cm și este de preferat să îl ținem într-un acvariu de minim 200 de litrii. Datorită poziționării înotătoarelor pe verticală înălțimea este foarte importantă, așa că vom avea grijă să nu îl găzduim într-un acavriu cu o înălțime prea mică (minim 30 cm pentru pui și minim 50 cm pentru adulți). Deși în general este pașnic, poate deveni agresiv față de peștii mai mici, sau atunci când se află în perioada reproducerii. Peștii agresivi pot să îi deterioreze înotătoarele, așa că este de preferat să fie ținut cu membrii ai aceleași specii într-un bazin îndeajuns de spațios, sau pești mai mici, cu condiția ca acvariul să fie foarte bine plantat.

Dimorfism sexual: prezent, foarte greu distinctibil. Masculii batrâni au pe cap curbura mai pronuntata (formand un felde cocoasa, specifica ciclidelor), in timp ce la femela linia capului este mai dreapta. Cel mai corect se deosebesc masculii de femele in momentul in care depun.

Desi este un peste semi-agresiv, se pot intelege bine cu unele specii de pesti : platy, tetra. Desi uni Tetra sau Barbs de obicei ciupesc aripioarele scalarului.

Acest peste fiind din familia Viparilor, dupa cum stiti naste pui vii, problema este ca toti puii sunt femele.
Toți puii î poartă același material genetic pe care îl are mama lor, practic sunt colonele mamei lor.

Nu este vorba de o transformare din femelă în mascul, cum este cazul peștelui Xiphophor, pur și simplu nici unul din pui nu este mascul.
Modalitatea de reproducere a acestior pesti numindu-se Ginogeneză.

Molly-ul de Amazon nu este un pește hermafrodit, prezintă un singur organ sexual, cel feminin, iar puii sunt concepuți cu ajutorul spermei masculilor din alte specii compatibile cum ar fi Poecilia latipinna, Poecilia mexicana și Poecilia latipunctata. Caracteristicile genetice ale masculilor nu sunt însă pastrate, iar metoda folosită de acești pești poate însemna o rată a natalității de două ori mai ridicată decât a altor vivipari.

Molly de Amazon ajunge la maturitatea sexuala intre 1–6 luni de la nastere si deobicei naste intre 60 and 100 pui la un interval de 30-40 de zile. Asta ducand la o inmultire rapida in randul lor atat timp cat in acele ape sunt si masculi din speciile enumerate mai sus.

Mananca orice: hrana vie, congelata si uscata dar numai daca aceasta este cazuta pe fundul bazinului. Prefera tubifexul, enchitreii, daphnia vie. Deoarece isi procura hrana scurmand nisipul, acesta va avea o granulatie mai fina si fara muchii ascutite.

Daca nu se respecta acest lucru vor avea de suferit mustatile pestelui, care vor fi ranite si pot cadea. In urma ranilor, bacteriile care exista in acvariu vor ataca rana proaspat deschisa.

Ca remediu se va folosi un sistem de filtrare mai eficient (mai ales daca hranim pestii din abundenta si bacteriile care au rolul de filtru biologic nu vor reusi sa anihileze materiile in descompunere) si se va schimba substratul cu unul de o granulatie mai fina. Daca mustatile nu sunt afectate prea puternic ele se vor reface.

Pentru reproducere este necesar sa avem 2-3 masculi la o femela. Daca pestii nu vor sa depuna, atunci pentru o perioada de 2-3 saptamani li se vor inrautati conditiile, hrana mai putina, apa neschimbata o perioada mai lunga, o temperatura mai scazuta si sexele vor trebui separate. Dupa trecerea acestei perioade, pestii se vor reuni, vom schimba apa din ce in ce mai des cu apa proaspata, se va ridica temperatura la circa 18-20° C si pestii vor fi hraniti cu hrana vie din belsug.

Acvariul pentru reproducere poate fi fara substrat pe fund, doar 2-3 tufe de plante plutitoare (Ceratopteris). Un filtru cu 2-3 bule de aer este suficient. Capacitatea acvariului de reproducere se recomanda sa nu depaseasta 40 l. Apa trebuie sa fie proaspata si sa aiba o temperatura de 18-20° C. Cel mai bine depun icre in grupuri de 2-3 femele si 4-6 masculi.

Primul semn ca va incepe reproducerea este ca femelele cu abdomenul plin de icre incep sa se plimbe in jos si in sus pe langa geamuri. Cand femelele fac o pauza pe fundul acvariului, masculii cu mustatile si pectoralele incep sa mangaie femelele. Femela va reincepe frecarea geamurilor cu o frecventa din ce in ce mai mare. Unele locuri vor fi frecate cu mai multe insistenta, aici vor fi depuse icrele. Din acest moment, masculul cel mai puternic devine si cel mai activ si se aseaza in fata femelei.

Daca femela este gata sa depuna icrele, atunci ea va atinge cu mustatile abdomenul masculului, acesta reactionand prin strangerea mustatilor femelei intre pectoralele sale. Raman putin timp in aceasta pozitie apoi femela incearca sa se elibereze. Se pare ca acesta este momentul eliberarii spermatozoizilor. In acest moment pozitia corpului masculului este un “S”. Spermatozoizii eliminati in apa sunt dirijati spre buzunarul cu icre al femelei prin miscari ale aripioarelor si operculelor. Dupa ce o femela scapa din stramtoarea masculului, se da inapoi si se apropie de locul ales pentru a lipi icrele. Masculul urmareste in continuare femela, acest ritual repetandu-se pana la eliminarea tuturor icrelor, care pot fi in numar de 150-200. Dupa depunere, pestii stau nemiscati pe fundul apei si vor trebui scosi.

In functie de temperatura apei, icrele eclozeaza in 6-14 zile. La o zi dupa eclozare puii incep sa manance. In primele 2-3 zile este bine sa-i hranim cu microviermi, pentru ca se aduna pe fundul acvariului, apoi cu nauplii de Artemia. Este bine in acest caz sa punem un bec mic pe fundul acvariului (in exterior) pentru ca nauplii sa se adune la lumina, puii gasindu-i usor.

Dupa 5-6 zile este bine ca pe langa hrana vie sa se alimenteze si cu hrana vegetala foarte bine maruntita. Puii cresc usor si relativ repede. Este necesar sa incepem schimbarea regulata a apei.

Acest peste se gaseste si in varianta albinos Corpul este complet lipsit de pigment, iar ochii ii sunt rosii. Se pot imperechea si intre ei, dar in cazul in care perechile sunt numai albe, puii vor fi toti albi.

Este un peste de apa dulce  din Asia de Sud-Est in general Idonezia , Borneo, Thailanda, Malaezia. si Sumatra ( de aici unii acvaristi ii numesc si Sumatrani ) .

Avand nuante de culori de la negru la rosu , verde , galben si auriu dar si fiind un peste care in general se gaseste in bancuri de minim 5-7 exemplare Tiger Barb a fost un peste popular in randul acvaristilor fiind comercializati in intreaga lume

In general prefera temperaturi intre 22-26 grade cu un Ph intre 6,5 – 7.5. Nu pot resista la temperaturi mai mici 18 °C sau mai mari de 32 °C

Hranirea

Este un peste omnivor , mannca orice i se da , prefera hrana vie. Tubi sint perfecti pentru acest peste , maninca cu placere si artemia, larve, inima de vita si funze de salata si spanac oparite. Ii plac foarte mult si puii viviparilor .

Ingrijirea

Barbus Tetrazona este unul dintre pestii cei mai usor de intretinut. Prefera acvarii bine plantate si sa fie in numar de cel putin 5-7 .Este un asa numit “schooling fish” (peste de banc) , se simte bine si in siguranta cand este in numere mai mari .

Compatibilitate

Are obiceiul de a ciupi inotatoarele altor pesti si poate fi chiar agresiv atunci cand se tin in acvarii comunitare in grupuri de mai putin 5 exemplare , din acesta cauza nu trebuie tinut cu pesti foarte docili sau cu inotatoare lungi. Deasemenea este foarte activ si poate deranja si stresa alti pesti.
Uni dintre cei mai buni companioni ai Tetrazonelor sunt Botia ( Chromobotia macracanthus ) cu care se poate spune ca de multe ori formeaza un banc , Tetrazonele comporatandu-se de multe ori ca Botia si invers.

Inmultirea

Tetrazonele de obicei atinge maturitatea sexuala la o lungime 2-3 cm sau la aproximativ 6-7 saptamani de la nastere. Masculul afiseaza o culoare rosie aprins pe aripioare si bot, in timp ce femela tine sa fie mai rotunda in regiunea abdominala si este foarte putin colorat.
Barbus tetrazona pot ajunge la o lungime de 5-6 cm.

In cadrul procesului de depunere, masculul se ataseaza de femela cu aripioare sale timp in care icrele si laptii sunt eliberate pe substrat.
Acest comportament poate dura mai multe ore sau pana cand toate icrele sunt eliberate. Pot aparea pana la 200-300 de icre la o singura depunere
Plantele sau radacinile sunt adesea alese de femele pentru depunerea icrelor

Perechile de pesti alese pentru reproducere se recoamanda a fi alimentate cu o dieta de viermi rosii congelati, viermi tubifex sau fulgi de 2 sau de 3 ori pe zi pana la satietate pentru o perioada de doua saptamani.

Masculul si femela se muta intr-un bazin-maternitate de 40 de litri, cu putina aerare. O perie de plastic mare si rigida, plasata cu tepii in sus, este foarte buna pentru utilizarea drept substrat de depunere a icrelor.
Dupa depunerea icrelor este indicat ca masculul si femela se scosi din acvariul-maternitate.

In cazul unei temperaturi constante de 25°C-27°C. increle ar putea ecloza in minim trei zile,
Puii nou eclozati nu pot inoata timp de doua-trei zile, si se hranesc din sacul matern in care au stat pana atunci
La maxim trei zile dupa eclozare ,puii pot fi hraniti de preferat cu artemia proaspat eclozata , sau micro-hrana.
Se recomanda a nu se hranii in exces puii de tetrazona pentru a evita cresterea nivelului de amoniac , acest lucru ducand la moartea puilor.