Introducere
Familia melcilor de acvariu sau Ampullariidae cuprinde melci obisnuiti de apa dulce din multe zone tropicale ale lumii, dintre care unele specii si-au facut loc in comertul acvariofil, devenind astfel animale de casa foarte populare. La succesul lor in aceasta privinta contribuie in mare masura aspectul lor atractiv si dimensiunea relativ mare (5-10 cm/2-6 inch, in functie de specie). Totusi, in ciuda popularitatii lor, exista inca multe conceptii gresite despre acesti asa-zisi melci misteriosi. De exemplu, majoritatea cartilor populare de acvariu numesc acesti melci Ampullaria Gigas sau Ampullaria Cuprina, dar in literatura de specialitate aceste denumiri sunt de ani de zile gresite si invechite. Din punct de vedere istoric, aceste probleme legate de denumiri sunt usor de inteles deoarece multe lucrari ale autorilor din secolele 17 si 18 care au descris acesti melci sunt necunoscute in literatura acvariofila.
Sub nomenclatura general acceptata familia melcilor de acvariu (Ampullariidae) se imparte in cateva genuri. Asolene, Felipponea, Marisa si Pomacea sunt genurile Lumii Noi (America de Sud, America Centrala, Indiile de Vest si sudul Statelor Unite), in timp ce genurile Afropomus, Lanistes si Saulea se gasesc in Africa. Genul Pila este nativ atat in Africa cat si in Asia.
In privinta separarii sexelor la melcii de acvariu exista de asemenea unele conceptii gresite. Contrar gandirii comune, nu toti melcii sunt hermafroditi, melcii de acvariu fiind un exemplu in aceasta privinta, printre multi altii. Aceasta informatie este importanta pentru cei care vor sa inmulteasca acesti melci sau sa previna reproducerea lor. Din pacate, determinarea sexului doar pe baza aspectului fizic este dificila la majoritatea speciilor de melci, in afara cazului in care se imperecheaza sau daca femela depune oua. Melcii de acvariu sunt prezenti intr-o gama larga de ecosisteme de la mlastini, rigole si iazuri pana la lacuri si rauri.
Majoritatea speciilor prefera apele linistite celor repezi si doar cateva specii s-au adaptat raurilor cu curent puternic. Combinatia plamani/branhii la melcii de acvariu reflecta adaptarea lor la habitate cu ape sarace in oxigen. Acesta este adesea cazul mlastinilor si apelor superficiale. Fara plaman, melcii ar depinde complet de branhii, ceea ce le-ar reduce abilitatea de a supravietui. Un alt avantaj al respirarii aerului in combinatie cu un opercul este capacitatea de a supravietui perioadelor de seceta care apar adesea in aceste habitate in timpul sezonului uscat. In aceste cazuri melcii se ingroapa singuri in substrat si hiberneaza cu cochilia bine inchisa. WAIT! There is more to read… read on »